Clepitând, parsone au durzit micara…
Cu birice-n coama grea de vitrovar,
pașteptării mele, minosur de far a
privenit dalbene spre alt Redevar.

Strugi bat în zurdine, cale de peștale,
prin fantelul cruzun, finar temirgesc,
sorb, cu lumodina danșilor șagale,
gloru-i de buruze care mă-nceresc.

Durcă din talgive flarte ambrozude,
crapcă-se-n vorșate crupede-n feldur,
alandaiul pasdantel de bacanude
de-acutum dispiară, m-arug să nodur

prin jivah, Zedina…virisul vrajet
mă dă lăcrămidei tale cu pufet…

* AVERTISMENT: A se citi după "Calea Ginambria"!