autostrada pornea dintr-un punct desenat cu dermatograf negru în palmă
un punct important de pe linia vieții în care mă nășteam
și făcea un unghi ascuțit cu linia ce desparte atriul drept de ventriculul stâng
al ochiului migdalat interior din triunghiul vieții veșnice

îngeri de mărimi și concepții diferite pavau valurile cu meteoriți
cu pene albe sau negre din mozaic de filozofii orientale
labirinturi își căutau grăbite firele pierdute din ghemul ariadnei
calea lactee arătându-mi-o ca drumul cel drept pentru calul troian

te știu ești bunul samarinean venind pe cărărea spre rai
cu mâna-ntinsă spre mine doar până la jumătatea podului tainic
de pe lacul lebedelor murind între două nemărginiri