Virgil -
...
ziua s-a cățărat pe mine ca un păianjen
mi-am zis mă voi rostogoli pe spate
o voi strivi între omoplați și podea
mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos
noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor
limfa ei caldă aducătoare de umbre
venin tîrziu pictat pe cutele cearșafului meu
giulgiu altei zile în brațele unui alt paianjen
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
Nu știu, Virgil, mi s-a părut mai expresivă prima "parte"... Aceasta îmi pare mai "construită". În special mă deranjează "mi-am zis mă voi rostogoli pe spate". Aș fi văzut altfel lupta cu ziua păianjen. Poate e doar imaginea mea, curios că despre cea de ieri ar fi vorba, una dintre puținele în care am simțit o astfel de apropiere de imagini.
Aranca -
ghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
Virgil -
habar n-am ce e zen. da, textul e mai vechi. a stat pierdut pe undeva. n-as zice ca e fundamental diferita de cealalta. e poate un alt fel de ghemuire, mai dinamica, in rostogolire sau intre cutele cearsafului.