să nu spui niciodată mulțumesc

imaginea utilizatorului cami

să nu spui niciodată mulțumesc străinule ce locuiești în mine
cam de multă vreme fără chirie și restanțier la diverse
mai pune o haină pe tine începe să fie din ce în ce mai frig aici
noaptea nu e decât rânjet straniu răsfrânt din ochi
în pereți sincopați

atriul drept și ventriculul stâng
durerea ta sau a mea

să nu spui niciodată mulțumesc străinule
orașul acesta-i al meu
rătăcit printre ploi sacadate ce te lovesc sau te mângâie
nu uita să iei o pelerină când pleci
pe străzi vei dansa doar cu- ntunericul

nu mai veni să-mi vorbești e târziu
astâmpără-ți foamea sau setea în umbre
una după alta te vor însoți așteptări
timpanul meu a îmbătrânit

închid caietul și tac
doar uneori mai curg lacrimi

Comentarii

ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.

Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami

convingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.