resemnată
semnă, se ridică și ieși.
ușa maternității se închise în urma ei ca un atlas cu vitralii
(masa albă o depliase de zâmbet
lăsând în sânge
o catifea mecanică)
lehuzele din jur își purtau fericite pruncii
bucăți de piatră din care vor modela
pe îndelete
lumina
viața e un dublu salt înapoi
cu șurub, gândi pornind motorul
cu cuțitul, moartea a întins o cremă fină
peste așteptările ei de femeie
la radio, obsedant dire straits ... you and your friend
întoarsă în timp, trece printre oameni
ca o fetiță cu ghetele însângerate
înghesuie amintirile într-un torpédo
doar pe el îl păstrează
pandantiv de fosfor și blândețe în carnea ei mutilată
filele din jurnal au coconul spart
prelingând pe geamuri o ploaie stranie
mașina nu mai merge pe strada cunoscută
se cufundă în ritmul muzicii
într-o fântână ca o cale lactee uitată
Comentarii
lucian -
"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
Virgil -
te rog editeaza textul si corecteaza greselile de typo
queen margot -
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya