răsărea soarele în zoar
când apusul îmi umplea buzunarele cu decizii
trebuia să te iau în braţe ca pe-un snop de neghină
să te trec peste drumul acela prăfuit al pedepsei
să te-aşez pe gura cisternei de apă
pe care-o căram din geneza

tremurai ca o ramură de finic la suflarea luminii
tremurai şi te sprijineai pe Cuvânt
şi-ţi era frică să priveşti înapoi
în caleidoscopul memoriei

pe-alături trecea îngerul morţii
cu hainele ochii mâinile
pline de sânge
tu vei trăi până la ultima filă din Carte
mi-a spus
până la ultima iotă
dar vezi
nu uita să mori
la Golgota