Privindu-ți nudul sculptat
cu multă măiestrie și rafinament,
cu forme și rotunjimi fine,
îmi trec degetele pe strunele tale,
îți ating petalele,
aroma ta îmbătătoare
se unduieste peste fâșiile sufletului.
Sunt un derviș,
un biet căutător de umbre
și de Dumnezei.
Mă ridic,
îmi întind covorașul,
mă scald în mirajul
între templu și vis
și mă plec sculptorului tău.
Așez universul în fața mea,
îl mângâi,
îl țin în palme
precum un bulgăre de zăpadă.
Pătrunde în mine,
îi simt planetele înotând,
anotimpurile alergând
pe copaile sângelui meu.
Un geamăt puternic
mă trezește,
eram...
în brațele lui... Dumnezeu.