trec zilele ca un marfar plin cu grăunțe
oare unde se duc oare unde se duc
am doișpe ani și uit să închid gura e semnul meu de
întrebare
se duc să hrănească păsăretul din ograda lui dumnezeu răspunde bunica
ograda asta e mare? e mare
dar cocoși are? are
de ăia care te ciupesc de fund? și de-ăia
atunci dumnezeu ar face bine să-și țină bărbații
acasă

bunico uite soldații și iar uit să închid gura
soldații nădușiți își umflă pieptul asfaltul duduie
eu duc mâna la tîmplă salut când o să fiu mare voi avea decorații
nu știu dacă frate-său o să mai prindă ziua de mâine spune doctorul cu vocea căzută
uite soldații oare unde se duc oare unde se duc
bunica moaie degetu-n gură îmi dă părul din ochi
și-mi face pe frunte o cruce eu îmi închipui că fruntea mea
e bună de grotă în care să doarmă puțin cristosul

ce-oi fi zis nu știu după trei zile cristosul și-a luat tălpășița
de-atunci nu l-am mai văzut căpos cum eram nu l-am căutat

*

singurele nopți fericite erau atunci când veneam beat
dormeam tun fericit nu visam nu pierdeam
aceeași zi o trăiam tot anul eram mulțumit mi se părea că mai merit
o decorație de soldat nădușit era bine oricum
făceam cuiburi sub ștreașina întunericului cloceam pui de ură

mi-am rupt mâna am trecut peste asta
simona mi-a spus că sunt urât am trecut peste asta
am rămas corigent am trecut peste asta
am pierdut două degete am trecut peste asta
am scris despre morți am trecut peste asta
am pierdut câțiva prieteni am trecut peste asta
un singur lucru n-am învățat cum să dorm cu gura închisă
probabil pe-acolo s-au furișat toate mirările

mă scuturam de furnici când mă apuca dorul zilele treceau
ca un marfar cu grăunțe spuneam răbdare o să-ți vină și ție rândul
la moara de pierderi

*
și-a venit într-o zi ca toate altele
murdară-n genunchi căutai ciuperci am imaginat repede un șarpe
care te mușcă de gleznă iar eu îți vindec rana mult mai târziu
mi-ai spus că era mai simplu să strig după tine ca după un copil
ce se vâră prin toate cotloanele

cât a trecut nu mai contează te-ai împlinit ca o pâine coaptă pe vatră
eu am albit probabil am luptat amândoi cum am știut mai bine
îți era frică de foc eu mă temeam că nu mai dospesc

*

au trecut toate n-am zis nimic în locul meu alții vor decorații
asta e m-am lămurit că n-am nici un semn în frunte unii se nasc pentru un singur lucru
mai important eu am să fiu răcan toată viața așa-mi trebuie
dacă n-am prins de mic șmecheria n-o să știu niciodată
cum se doarme cu gura închisă