viitorul
Pe banca din parc aşteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
cu pumnii strânşi, aşteptând!
Voiam să mă cuprindă braţele tale
dar palmele nu le-ai întins,
privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poţi primi viitorul,
altflel, decât cu braţele deschise?
Deschide-ţi, inima în primăvară
şi uită de iarna din noi!
Şi, du-mă, departe, cât mai departe!
Roteşte-mă, în alte ochiuri de viaţă,
să ajung la inima ta
şi al nostru va fi viitorul!
Poezie:
Comentarii aleatorii