Poftim, mamă:
Înfinge-mi țărușul în inimă!
Răstignește-mi dorul
Să pot răcni
În bătăile sângelui,
Căci între noi doi,
Între mine și tine,
Totul s-a terminat.
Stafia tatălui
Mă urmărește în miezul nopții,
Cerându-mi răzbunare.
Gându-mi zace în temniță,
Între libertatea de a fi sau a nu fi
Liber să ucid.
El nu se uită în afara sinelui.
Își privește doar umbra
Rătăcind în întuneric:
Mamă, umple-mi golul amar
Dinlăuntrul ființei mele
Cu Marele Adevăr!
Aștept mângâierea ta,
Să scot din ghearele nebuniei
Pe fecioara-mi Ophelia.

Groparul împarte pământ pentru fiecare:
Îngropați-vă în vecinicie!
Iar mie, Doamne,
Stăpânește-mi eliberarea!