În peștera săracă
De lângă Betlehem -
Miros de promoroacă
Fân proaspăt într-o troacă
Doi miei care se joacă
Trei capre care gem.

O noapte de tăcere
Cum numai prin morminte!
Și prin apropiere
Un pâlc de dromadere,
Mistere prin unghere
Un tâlc fără cuvinte...

Pe-afară, pe câmpie,
Păstori cu grija-n cârcă.
O lună argintie,
O stea, pe cer, zglobie
Vestind epifanie
Și-n beznă o ...năpârcă.

Și Iosif cu Maria
În peșteră sosiră.
Spusese profeția
Că va veni Mesia.
Și grajdu-i fu chilia
Că oameni nu-L primiră!

De sus curgeau izvoare!
Arhangheli coborâră
La marea sărbătoare
Cu sfânta lor cântare.
Cei mulți, în ofuscare,
Minunea n-o văzură!

Păstorii doar, având
Sclipire de credință
Străpunși de-același gând
Grăbiră, întrebând:
Ce Dumnezeu plăpând
Veni în umilință!?

Și-n ieslea rece, veche
Un prunc dintr-o fecioară!
Oițe stau de veghe
Doi iezi porniți pe streche
Cântări fără pereche
Și cerul jos coboară.

E-atâta strălucire
În peștera mirată.
La Templu e orbire
E gheață-n omenire
E-o pâclă peste fire
Dar vestea-i minunată!

Cuvântul trup se face
Pe-a Duhului aripă.
Pământul se desface
Înfometat de pace
În paie Pruncul tace.
Numai năpârca țipă!