m-am închis în liniștea iubirii
și m-am ascultat murind
murmurând un rest de lumină
la umbra genelor aburite.
din floarea cuielor grave
picură lacrima stelei neprivite
și-a apusului biciuit de ploaie
zburătăcind ca flacăra feștilă
lemnul spinului mă soarbe
și carnea se dăruie ofrandă
înălțând catapeteasmă de oase
cheie de boltă, lacrima.