Printre ispite și speranțe iluzorii, visul
călare pe caii somnului
în ținutul tăcerii
mă înalță peste aparențe înșelătoare.
Pornit pe drumuri cu femei necunoscute
voi atinge cu gândul coapsele lor,
ademenit voi lăsa libertatea furată
ca într-o patimă a jocurilor de noroc.
Cineva vine cu o infuzie de spaimă
este întunericul nerecunoscut de lumină
și-mi aleargă prin gânduri păsări de noapte
cu un țipăt lovit de ochiul fântânii.

Cine știe dacă pe drumuri întoarse
mă voi opri la pragul bucuriei
cu o iubire cântată de un menestrel
sub fereastrele surde
o scoică fără valurile mării.