câteodată scriu ținând din scurt câteva pete de sânge
mult deasupra hârtiei
așa înroșită mi-ar deveni dumnezeu și noi știm că tot ce ne place
vine pe lume deja viu într-o bulă de plastic
alteori picioarele mele se nasc mult după mine
și târându-mă întârzii nașterea asta din nou cu câteva vieți
aerul să-ți fie întotdeauna liber pe față ca să poți cere veste oricând
la nivelul veștilor
tu ești atât de înalt încât te lovești și lovești
și ce dai altora și lovești cu mândrie de fiu
și spui Pune-mi inelul pe ciotul de gât care mă ține pe lume
în poemul ăsta ai dreptul să fii viață și moarte
amândouă vii și egale în vârstă

când ți se așază pe umeri simți o adiere de sticlă îmbărcată în voci omenești

câteodată scriu strâns înghesui în mine resturile a șapte zile
de lucru
îmi țin urechea pe burta pe trupul cald de cal
al poemului meu și
când știu că e viu si poate fugi
când știu că el va merge în fața Femeii cerându-și un nume
îi spun
uite Sinai
ai dreptul să mă alegi tot pe
mine