Poetul stă la masă neputincios și tace;
Ca rimele-i banale, căci nopți insomniace
I-au pângărit simțirea cu versuri infertile,
Și-au scrijelit retina-n sevraje inutile.

L-au amețit isteric naiadele mahmure.
Sub tâmple, Universul, nevrând să-i mai îndure
Big-Bang-uri eșuate, cu împlinirea-n om,
I s-a închis agonic și ferm într-un atom.

*

Turnând în creuzete Nadirul și Zenitul
Reinventează zeii, căci azi, nefericitul,
Tânjind la vers de aur (eterna alchimie)
Poetul stă la masă, neputincios, și scrie...