în ochii tăi apele sunt tulburi
mă pot pierde cu uşurinţă
ca-ntr-un anotimp mic şi opac

nimic nu mai aminteşte de ziua aceea
în care ciopleai inimi
în lemnul cireşului din grădină

iar eu salvam litere
din albia unui râu
ce ne-a secat pe obraz

o să plecăm de-acum fiecare
spre nopţile noastre

marea se va ofili între noi
ca o floare albastră

mirându-se ce urme frumoase
au lăsat pe nisip
tălpile noastre