îmi strigă primăvara să cobor la prima
să-mi arunc bocancii în dâmboviţa
paltonul pe splai
fularul în primul arţar
iar ţigara pe caldarâm
cum am învăţat de la stănescu

nu nu nichita
de la el n-am fost în stare
să învăţ
decât să ajung
la un strigăt de clipă
să-mi lovesc tâmpla
cu părul iubitei
cuvântul să-l mestec îndelung
(indigestia e întodeauna periculoasă)
lacrima să-mi usuce ura
din gânduri să-mi împletesc
zile pufoase
să ascult cântec de apă
pe strună de piatră
şi să-mi beau minţile
rătăcite pe aleile fericirii

mai bine
cobor la capăt