n-am vrut să-mi fac o altă femeie din poezie rescrisă de multe ori
să fie înţeleasă
dar nici zid de care să se izbească vreo necuvântătoare

cuvintele ca nişte bărbaţi îmbrăcaţi în negru încercuiesc inima
tu priveşti cum doarme păpuşa
pe resturi de scrisori rupte
simt durerea unei relaţii închise

nimeni nu spune nimic
în tăcere se calcă peste răni
cei puternici se strâng unul lângă altul
spate în spate cu viaţa
sunt aici
cu furnicături pe şira spinării
sărutul tău m-a trecut prin toate războaiele
ceas de ceas încălzeam rugăciunile
fără foc
buzele tale s-au albit de atâta dor
roagă-mă
chiar dacă trebuie să o iei de la capăt
aşteaptă-mă