Mai bine să nu vorbim,
mai bine incendii zguduind temeliile norilor
când roua cicatrizează rănile altui timp
fără călăuze,
incendii în mâna gravând chipuri de sfinţi,
în pagina invadată de bacterii,
în sângele de pe ruinele lumii,
ca un duh al nevăzutelor lucruri
plutind prin aerul încins - tăcere.
Halucinantă tăcere luând formă înţeleasă
prin galaxiile semnelor nomade.

Mai bine incendii şi vânt
spulberând umbra, cenuşa...
prin metropolele isterice ziua decapitată
intră în noaptea din urmă
odată cu zâmbetul tău, prinţeso…