am câștigat ceva iubind atâtea fete și femei
respirând aerul blândelor ceașafuri.
iubirea lor adevărată n-am aruncat-o
am tot încărcat-o pe umeri
aveam spatele puternic.
abia subteranele minelor din Motru mi-au frânt
omoplații ce tindeau să zboare
să fie aripi spre ele, uitatele.
ce și cui să fi cerut iertare pentru curvie
când mă furasem pe mine lui Dumnezeu,
când aceste fete și femei erau
cel mai potrivit adăpost în fața mâniei Lui?
nicăieri nu mă mai pot ascunde acum
din această dimineață iadul e pe pământ
iadul e curbura literei în care mă ascundeam deunăzi
iadul este ziua dumneavoastră în care mergeți la seviciu,
noaptea în care vă împreunați din obișnuință.
iată-mă, Doamne, aici sunt, Ți-am adus o desagă
de crearșafuri frumos mirositoare,
hai să le spălăm amândoi
ori și numai eu singur
să demonstrăm odată pentru totdeauna
că bărbatul trebuie să fie legat de o singură femeie
nu de adăposturi în care se presupune mereu că Te ascunzi.
Doamne, și cât Te-am iubit!