dimineața pielea mi se întinde pînă devine o autostradă
ca la orice nouă realizare chem pe cei dispăruți
pe cei cunoscuți
să taie panglica vom ciocni un pahar de șampanie
așa cum se face la orice eveniment
o voi numi autostrada nesomnului
va duce pînă în țara lui oz și mai departe spre
insula lui robinson ori spre țările inventate de noi
prin toți porii circulă animale marine
le spun bună dimineața taxa de intrare în mine e o cafea
făcută la filtru

message one:
stau în bucătărie o gîză se-nvîrte în jurul becului
ca un credincios în pelerinaj spre lourdes
nu e nimeni în preajmă
mănînc fără poftă supa știi tu supa aia făcută de mama
supa care-ți plăcea ție
lingura sună ca dracu în farfurie cam așa sună inima cînd se lovește de coaste
și nu poate să iasă

oare care o fi unitatea de măsură a nopții
mă trezesc văd neoanele aprinse mă bucur
încă mai am timp să te simt respirînd cu poftă
ca și cum te-aș fi scăpat de la înec
mă trezesc iar neoanele sînt tot acolo
duc mîna între coapsele tale îmi vine să spun doamne e așa de bine aici
hai să face trei colibe
mă trezesc iar se luminează de ziuă
în stomac simt un gol ca o cameră vidă

message two:
te iubesc ca pe un copil ca pe soțul meu
ca pe țara minunilor pe care am inventat-o cînd eram mică
aveam și o hartă jucam volei cu soră-mea ea echipa țara minunilor
tu românia

spre că ești bine acum
mi-a albit mîna dreaptă
aș face o reverență ca leonard cohen
m-aș îndesa mai bine-n palton aș spune că te aștept
pe boogie street ori la jumătatea distanței dintre
o minune și-o pîine

pictura: Cristian Ovidiu Pal