Sonet 175

imaginea utilizatorului cvasiliu
(CCLV)

Îngăduie iubirii să-și prindă rădăcina
Sub geamul tău; va crește spre înălțime blând,
De-ți va țâșni din sfârcul înmugurit lumina
Pe trupul ei, și încă pe-atâta sub pământ.
La-nscăunarea toamnei s-o jefuiești de roade,
Să-i fermentezi păcatul în beciuri și s-arunci
Semințele pe brazde hrănite de hiade,
Ca să-ți răsară-n brațe, la primăvară, prunci.
Și florile și casa-ți, sub umbra-i vor încape,
Când malurile lumii de frig se vor surpa,
Când o sa-nghețe cerul și o să ardă ape,
De-ai să răspunzi iubito, răsadului cu Da;
De Nu , în ciuda firii, eu tot te voi iubi
Și-o să-ți acopăr ochii încet cu bălării.

27 XI 2008