am adormit şi în trezirea viselor mele
am simţit zări arse de nisipul strâns în copitele soartei
ochii mei
au mirosit pe rând culorile din strigătul ascuns
mâinile mele
au văzut tării ce scapă intelectului
piceaoarele mele
călcau cald
peste cimitire descoperite în grabă şi
părăsite în sângele lor
strivite odată cu jalnicul ecou din oasele strămoşilor
morţii îmi vorbeau
peste mine se prăvăliseră vulturii mari şi lacomi
ai credinţei
mă îngrozeam de întunericul ce cădea greu fără zbor
imensă pasăre de pradă lovită de trăsnet
în cerul meu era frig şi umed
mirosea a lacrimi