jurnaliana

imaginea utilizatorului yester

am pus degetul pe rană am zis timp risipitor
dar sensul
se pierdea în rotunjimi acustice
bolta rece supura spre mine
o metamorfoză
a celor ce nu mai cuvântă
nu-mi tulbura orizontul
cu ferigi
din el iese olimpiada la care
uit că ajung când ajung
acolo voi scrie cu viteza gândului
răvaș greu
pronumelui adăpostit în mânecă
număr diminețile
cu limba îmi fac cruce
mă aerisesc
cer un loc deasupra lucrurilor neînţelese
și aștept

Comentarii

Îmi primul rând, îmi place

Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.