Îmi aud sângele
foşnind,
ca un zbor blând.

Păsările mă privesc
din cuiburi galbene,
aurul lor se topeşte
în mine
ca fluviile în acelaşi nisip,
bufniţa refuză întunericul,
se scaldă
în dimineaţa privirii mele.

E liniştea dintre iubire şi candoare,
dintre trufie şi renunţare.

Dacă închideţi ochii,
mă puteţi vedea.