Rânjet viclean
de pisică,
din urma mea
te ții dinadins,
însă trupul tău
sterp de limbrică
sub soare
lucește stins,
aidoma unei eprubete
visând în pustiu
la sângele care
îi va umple golul
cândva
poate-n treacăt
cu lumea sa
din întâmplare.

Nu meriți
nici măcar un gest,
o privire
sau un cuvânt,
nici măcar
un dram de venin
strecurat
pe nerăsuflate-ntr-un gând.

Rânjet șiret
de pisică
zadarnic
pe la spatele meu
cu ceilalți
mă tot discuți,
trupul tău sterp
de limbrică
sub Lună
nu capătă
umbră
nici măcar
atunci când ...