celestin -
Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
S-a înfipt un țipăt
în inima tăcerii
privirea-mi era neliniștită
precum al unui evadat
simțeam cum pleacă respirația
din plămânii
care au bărfit toată ziua
tâmplele crăpate de griji
prin juru-mi hohoteau cucuvele
cu mațe goale
rupeau frunze bolnave
iar pe firul de întuneric
cobora un păianjen
o muscă a luat plasă
și micul vampir agonisea prada
înfășurând-o cu firul visului meu întrerupt.
Poezie:
Comentarii aleatorii