n'oubliez jamais

imaginea utilizatorului dan petrut camui

te iubesc
îmi vine să-ţi spun beau vinul refuzat
singurătăţii
vorbele tale joacă o scenă de film din anii cincizeci
iubirea ocupă spaţiul verde
oameni stau la coadă pentru o carte
atâtea poveşti
prinţesa mea strânge
pe patul de moarte nu ştiu ce urmează
întâi
să te am
îmi aduc aminte de Dumnezeu
eşti mai aproape cu fiecare zi
sufletul descoperă lumea
nu mai vrea fluturi
în alb
trag orizontul muşcat de lăcuste
noaptea
îl pun să aleagă

Comentarii

joe cocker

cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
dar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back