mi s-a întâmplat că un om a căzut în stradă cum ţi-ar cădea ţie cineva cu tronc şi eu conduceam singură cu gândul pe pilot automat iar noaptea nu era în toate minţile era lividă şi ducea un sac de oase în spate la gunoiul universal pe care chiar nu ştiu cine-l plătea dar se făcea o groapă comună pe dreapta
se ridica un miros de moarte
iar eu n-am avut de lucru am frânat să-i fac respiraţie gură la gură să anunţ la 112 să-l salvez mort copt l-am călcat pe bătături
poate că era mai bine să fi trecut cu vederea s-a constatat că este omul fără dumnezeu se numeşte octombrie îl gonise toamna de-acasă descumpănit a luat-o pe unde noaptea năpârlise numai stele verzi
nu credeam să-l salvez pe dumnezeu însă el în drum spre viaţă mi-a zis sub perfuzie iubeşte-ţi aproapele