celestin -
oamenii singuri nu se iscălesc la sfârşitul scrisorilor
nimic nu-i îndreptăţeşte să nu iubească
din umbră
eu te aştept
prin fereastra deschisă ca un ochi de toamnă împăienjenit
numai o frunză vine la aceeaşi masă
în lipsa cuvintelor
se apără cu amândouă mâinile de aburii ceaiului
n-am să-ţi spun tot
nici că părul mi-a dat fire albe
fără să mă îndoiesc vreo clipă cum zilele se sfârşesc
doar în lucruri nespuse
Poezie:
Comentarii
- /// -
a.a.a. -
Transmite, e scris destul de curat, un final bun.
mulţumesc Adrian pentru
celestin -
mulţumesc Adrian pentru citire,Angi am corectat,mulţumesc pentru sesizare.