în pagoda ta, singurătate, am urât
umbrele pereților sever pliate-n evantai

eram copil când mă lipeam de spatele mamei
simțind-o cum doarme când i se relaxau mușchii
acum îmi păzesc somnul

pala de vânt care îmsemna asfințiturile
și-a făcut la spărtura de venă un jgheab

mi-ai alungat glasurile când m-au inițiat
în sinceritate

anii kimono m-au trântit kon_fuz la podea

iubesc roșu discret lucruri & oameni
despre care nu-ți voi vorbi niciodată
(îi vei ucide
nu vor ști să se apere)

doar el poate să mai desfacă brâul acesta

i-am aflat numele:
bărbatul care știe mirosul cărnii ce-l preferă la cină