eu sunt acela care nasc. eu pun cuvintele în gura ta și limbile tale de foc nasc pui vii de serafim și îi hrănesc la sânul tău cu dragoste. și acum ce cauți să înghiți gurile nilului și umbli pe pântece mușcând din țărâna pustiitorului meu? nu vezi tu că pierim? cum ai putea tu să nu te bucuri? adu-ți aminte, când mâinile tale mă caută după sori dulci și scămoși înseamnă că m-ai găsit și vei adormi în gura mea cu buricele mâinilor arse și lutul pe coapsă, de preot. când gura ta se umple cu aur te voi arunca pe țărmul Libanului, veghetorul meu preaîntors și cuibul meu de cedru preafrumos. te strig înăuntrul meu și carnea sânilor mei poartă însemnele luptelor tale și pecetea gurii tale de sare. căci eu sunt pricina oricărei ierbi locuită de mine, preaslobozitorul de cerbi