generația experimentală ▒

imaginea utilizatorului Virgil
care refuză să îmbătrînească

sîntem o generație
experimentală
zigoți zămisliți
în proletcultism
desenam avioane și poduri în stele
pe cravate de purpur juram cu strabism
ne-au cîntat bitelși
vacanțele toate
douămii era anul
perfect curcubeu
se nășteau cibernetice așteptări
peste noapte
europe șopteau
libertăți de pateu
printre lămpi radioul zumzăia osanale
noi scorneam
bancul securiștilor ruși
mai ții minte iubito bomboane saloane
boni em banane
ascultatul la uși
perestroika speranțe așteptări și-nc-o iarnă
biblioteca și discuri
electrecord
paunescu ioan alexandru și pleșu
blandiana și goma
un ultim acord
am rămas doar studentul cu părul aiurea
ironii aruncate
peste umeri de ani
generație fără identitate
experiment rătăcit printre tei și castani

Comentarii

Virgil, Poemul acesta e un manifest nostalgic, scris de la mari depărtări, ciudat, mari-mari de tot, din ani-lumină. Și are un ritm și-un final cantabil că-mi vine să-mi iau chitara...Vreau să spun că e simpatic, chiar și așa, fără nici o urmă de patetism.

da, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare