mușc calic din repaus

imaginea utilizatorului Alexander
când oamenii devin premii de consolare

în mine
circulă reumatic dar seminal
îngeri cu ochi de hârtie
care îmbibă până la straturile confortabile
cerneala scursă din sentimentele mele

știi
zilele cele mai piezișe sunt cele nelalocul lor
cele în care ți-aș spune
/te iubesc!/
cu zăpada lipită încă pe tălpi ca niște timbre

în locul unde îmi tapez oasele miroase a smochin
și
grimasele soarelui îmi mângâie obrajii de traforaj
de fapt
acolo liniștea nu are bicepși limită temporară sau
frânghii de uscat sunete

doar unele păsări
alese de soartă
își exprimă dezacordul perturbării
cu o frenezie egalată doar de penajul lor uneori chiar spontan

durerile acetice
asemeni unor boabe de struguri
înșirate pe coloana vertebrală
provoacă la suprafața pielii
o climă asemănătoare dușurilor scoțiene

pietrele din drum
sunt doar niște clișee prin care ne vom aminti
gleznele luxate unde e cazul

verdictul zilei
pe rănile mele cresc orașe
cu stalactite în loc de lumini