Am început să uit!

Uit câte stele cad seara în noapte.
Nu îmi amintesc cenușa lor care
Rămâne risipită în pleoape.

Mă înspăimânți când dormi cu luna plină.

Îți privesc ochii imenși deschiși.

Sticla ferestrei cu razele stelelor lumină.

Sunt camere nelocuite între noi
Cât galaxiile și copilăriile noastre.

Drumul până la tine este plin de gropi
Și de nuci copți și scuturați.

Norii sunt din beton și cerul din asfalt.

Mi-am cumpărat bicicletă să mor
Înaintea mamei prietenii mele blonde
Care era rudă cu o vecină.

Am început să pasc, ca pe o turmă,
Din fluier ramurile sălciilor.

Nu am câini să îmi ajute
Să-mi strâng gândurile...

Așadar, am început să uit!