Adolescenții sunt asemeni bobocilor de mac,
Uniți de-o acoladă nevăzută între pământ și stele
Frământați de iluzii care devin apoi amintiri grele
Ce doboară fortărețile speranței și prefac
Iubirea, fericirea și alinarea în esențe ale durerii.

Acești titani cu suflete de porțelan
Sunt singurii cunoscători ai puterii timpului
Cei ce vor să distrugă altarul păgân al egoismului
Sunt păsări ciudate, neechilibrate, cu aripile frânte
Ce luptă cu nepăsarea unei lumi amorțite