mânănc un sâmbure, mereu mănânc ceva când mă apucă să scriu aici,
așa, mânănc și mă gândesc la copiii cu poze de pe poverty.com
la cei trei copii care au fost acum o clipă și care acum nu mai sunt,
la cei nouă copii care au fost cât timp am aberat eu aici și care acum nu mai sunt,
la cei o mie care au fost cât timp eu râdeam cu prietenii și care acum nu mai sunt,
la cei o sută de mii care au fost cât timp tu făceai lucruri specifice lui tu și care acum
nu mai sunt,
și mă gândesc:
e o utopie să scrii despre alții, să scrii despre altcineva, cu totul și cu totul despre ea, sau el, fără
să scrii deloc despre tine, doar despre ea sau el,
ea care să nu fie prietena ta, el care să nu fie iubitul tău,
mănânc un miez și cred că astfel de lucruri se întâmpla la capătul lumii,
am o lume rotundă în buzunare, e o bilă oranj de 1 leu, câștigată la
te învârtești și câștigi, pe strada eternității,
pe o bilă oranj nu îmi pot pune nici o dorință,
și îmi imaginez:
dacă arunc înspre cer lumea mea rotundă de plastic oranj, ar putea ploua oranj sau ar putea ca
soarele să se facă din plastic oranj sau îngerul să vie din plastic oranj și
câte și mai câte s-ar putea întâmpla dacă aș arunca spre cer mica mea lume rotundă din buzunare,
ar veni îngerul, mi-ar vinde un pont: scoate din ecuație g mic, ar zice îngerul,
eu aș scoate din ecuație g mic, buun, acum înlocuiește cu ce vrei tu,
cu ce vreau eu, îngere? l-aș întreba retoric, apoi mi-aș imagina:
dacă aș înlocui g mic cu un epsilon bine ales. m-aș face cu încă o lume pe inimă, dacă aș înlocui
g cu o altă literă sau g cu x necunoscuta sau g cu x necunoscutul sau aș înlocui g cu un sunet,
cu do, la alegere, sau aș lipi în locul lui g mic o castană,
e o idee bună să lipești o castană, sare îngerul, o castană e maro și aproape rotundă,
seamănă întocmai cu lumea voastră, se hlizește îngerul,
aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,
nu, zice îngerul, ideea cu opt nu e bună, dumnezeu citește pe orizontală,
atunci eu tai optul cu un creion ascuțit de domnul Pa și pun în loc o clipă,
o clipă, îngere, o clipă face cât trei copii fără aripi, cât trei bacșișuri la unul, charon,
o clipă în plus pentru ei, îngere,
o clipă, zise îngerul
și atunci îngerul își imaginează
Comentarii
francisc -
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
alma -
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
Sixtus -
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
alma -
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
anna -
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!