cvasiliu -
E secetă mare
E secetă mare de-acum în orbite;
Ne-așteaptă o foame de foc și cuvânt,
Iar tu, fără noimă, minciuni aurite,
Mai crezi și mă pui în postura de sfânt.
Schelălăie umbra sub talpă căci mi te
Asezi fără voie pe noul veșmânt,
Arunci ca o bardă porecla “iubite”
Și fluieri doar arii din Carmen în gând;
Iar eu, jumătate, aștept să m-achite
De vina subtilă că totuși mai sunt
În viață. N-ai grijă, de-atâtea cuțite
Prin coaste, îmi caut un loc sub pământ.
Mai ai încă-un secol de liniști. Promite
C-arunci scrumul clipei de dragoste-n vânt.
6 iunie 2008
Poezie:
Comentarii aleatorii