habar nu am ce mai faci, cum ești și nici care ți-e numele
dragostea mea e o mașină veche de scris
cuvintele curg între file precum poezia cu îngerii lui nichita
luna care apare în scenariu e o plasă galbenă
și fiecare cititor al acestui text trebuie
să stea în ea pe cer timp de o noapte
el dispare cum dispar toți bărbații
la război & pace, iubito
ca în sketch-ul acela cu toma caragiu dumnezeu să-l ierte
de care ce m-am mai râs prin 1984
ascult the road to home și alte piese verzi depășite
ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre
prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul
dragostea mea stă și acum în creierul meu, freacă menta și ea ca și mine
pe bloguri & poezie.ro, apoi vine domnul Pa și zice
cea mai mare pierdere de vreme e pe youtube
pe youtube si pe trilulilu
this video is not available in your country
sunt in românia și cresc dimineți în care
după mine miroase a pișu de mâță
râd și nu știu de ce îmi aduc aminte de 1984
dragostea mea e pe o scară de griuri
și seamană puțin cu cartea aceea
Comentarii
dragostea-i un biscuite în formă de stea
aalizeei -
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
rezerve
Virgil -
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
răspunsuri
alma -
Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
Modern
bobadil -
Am citit o elegie moderna, n-am mai intrat pe aici de ceva timp si nu din cauza suspendarii si iata o regasesc pe Alina intr-o forma de zile mari. Adica fara epatari acestea erau cele care "stricau" cubul ei poetic (in caz ca x nu si-a dat seama Alina scrie cuburi poetice) Am rezerve si eu la numirea aceea "ingerii lui Nichita"... cand eram copii, trageam cu prastia cocoloase de pamant pe ziduri.... O elegie de zile mari, o trimitere inca valida la orwell un melanj placut dar mai ales o exprimare moderna degajata fara nicio inhibitie, percutanta, calitati pe care le impenitez fara alte rezerve Andu
Andu
alma -
Multumesc! In sfarsit, iti place si tie ceva de la mine :). Ceea ce ma onoreaza!