Acu ce să zâcă și el săracu c-a țânut la Anișoara ca la ochii din cap nuuuu asta cu ochii din cap e apă de ploaie doar să aude prin lume de atâția chiori care trăiesc fericiți n-au treabă și mor de bătrâni mai luminați decât însăși lumina zâlei da’ el el cum să să mai ridice dimineața din pat știind că o năroadă de muiere i-a călcat inima în picioare și a fugit cu altu i-a terfelit sufletu nu alta l-a lăsat în drumu mare ca pe o treanță murdară pe care îți primenești cismele înainte de a intra cu ele în hodaia cea bună și atât da da el a fost treanța și Lae sobaru a fost hodaia cea bună Doamne cu ce i-o fi greșit bietu Stelică Doamne că doar știe tot satu cum îi făcea toate voile și numa-n cap nu s-a pus de dragu ei

Anișoara asta cum să vă zâc nu e mare lucru de capu ei o slăbănoagă de muiere ț-o suflă vântu nu alta că abia abia țâne vaca de funie de neam e de-a lu Cercelaru stă pe la ulița Plopilor în sus mumă-sa a mai fost măritată de două ori pân-acu ta-su e venit aci la noi în sat de prin părțile Doljului Dumnezău știe oameni și ei ca toți oamenii e sângură la părinți și lumea zâce că ar fi fost bună de carte nu era proastă s-a lăsat ea așa la coada tigăii că dacă să țânea de școală prindea mai mult ca sigur un loc la dispensar sau la prefectură în orice caz nu e nici topită de vrenică nici topită de frumoasă ar avea ochi frumoși ar avea da’ prea-i spălăcită și galibină la față ca ceara umblă toată zâua de la dial la vale ba cu o plasă de rafie la subsuaoră ba cu o găleată roșie în mână n-are stare de zici c-o mănâncă undeva

Ce i-o fi cășunat și lu Stelică ăstta pe ea nu știu că putea să aleagă fete una și una da’ el nu și nu c-o ia pe Anișoara a lu Cercelaru nu-l prinde Crăciunu nensurat umbla ca prostu dupe fusta ei sara pe la poartă să-l mănânce cânii ba ce zâci că s-a dus în primăvară și i-a săpat și via și porumbii din tarla naaa că a ales pân' a cules

n-are casă asta i-a pus lui capacu da’ ce parcă în niște zâduri stă lumea că dacă e înțălegere mănâncă oamenii pâne cu sare beau apă și își fac ei acolo două cămeruțe să nu-i ningă iarna Lae ăsta că acu îmi vine să-i zâc ceva de rău e mai scund ca o mătură și mai urât ca dracu e proost măăăă trece pe drum și rânjește cu gura până la urechi de unu sângur da’ are are casă nouă mai trebe s-o tencuiască și-i gata s-a lăudat pe la cârciumă c-o să-și facă în ea sobă din aia lucioasă ca la oraș asta e ce-i al lui i-al lui da’ tot Stelică era de o mie de ori mai bun

acu ce să zâcă și el săracu dă-o bă dracului de toantă că doar nu s-au terminat fetele din sat n-o să mă apuc io acu de bocit că n-a murit nima mai bine că n-am băgat șerpele în bătătură trage apoi amărâtu aer în piept și își pleacă ușor capu-n pământ ca nu cumva să-i cunoască lumea jalea dupe uitătură