căzută-n fântâna secată
goală, găleata medita
ce frumos ar lumina luna din ea

clipele alunecau pe pietrele zidite
în cercul format se cuibărea moartea

într-o seară ne vom culca
cu capul pe perna de aer solemn
încercând sa îmblânzim absenţa iubitei

oamenii se vor întoarce-n pământ
puţini vor învia şi se vor ridica la cer
restul vor rămâne pe loc
ocrotiţi de îngeri

numai lumina în întuneric se va stinge
şi cuvântul va adormi
în somnul lung
mult mai târziu.