Zilele se-nscriu,
Lungi pete de cerneală,
Pe degetele scribului
Anonim.
E vară-n plăsmuiri,
Iarnă-n gânduri,
Vierme-n obsesii
Şi galben, portocaliu
Chiar roşu
Codul nefirescului
Mereu în căutarea
Sinelui pierdut…

E atăt de negru,
De noapte şi…
Veşnică eclipsă
Atunci când,
Eludând lumina,
Te-ngropi în disperare
Ca într-o pătură
Caldă cu promisiuni
Tandre şi iubiri sperate…

Investeşti, la început cu
Ambele mâini,
Apoi preţăluieşti cu…
Doar câteva degete
Trăgând cu ochiul,
Sceptic la preziceri,
Temător la presimţiri
Şi abandonat în ştiri
(Conştientă-inconştienţă).

Îţi dedublezi disperarea în
Scrumuri etnice şi
Realităţi virtuale –
Fum, doar fum
Şi una şi cealaltă.

Orice cuvânt e dresat să
Muşte ochiul,
Asmuţit la grămadă,
Pierdut la zaruri şi
Trişat la masa rotunda,
Orice-ntâmplare
Se pârpăleşte lent
În atâtea focuri
Până se alege praful sau
E uitată sub cenuşă.

Singur, şarpele,
Încarcerat la sol, străbate
Realităţile mondene,
Imperturbabil, sinuos,
Lăsându-şi pielea,
Amanet de zile negre,
“Manşon ispititor”
Pentru gheare de vultur…

(din volumul in pregatire - "A pentru un a")