realitatea istoriei constă în mişcările corporale
de îmbrăcăminte de genunchi de coate
de nemişcare când stai cu bărbia sprijinită în palme
şi în dialoguri - tot felul de reflexe
şi destinaţii
şi încercări de a face din
imposibilităţi
minuni

minuni de dragul tău cititorul meu
de la care
cerşesc semne de milă
fiindcă nimeni nu mai pricepe ce spun
ce spun eu nu o să înţelegi nici tu
nu o să înţelegi nimic din ce gândesc
dar eu ştiu sigur că
o să fiu lumina şi zgomotul şi visul
de după moarte
de după moartea mea
o amintire pe care alţii o să o înjure
o să o înjure şi o să o
modeleze cum vor
când eu nu o să mai pot
să mă apăr

în aglomeraţia bucureştiului maşinile
îmi perforează timpanele
cu zdrăngănitul lor neîncetat
toată lumea face un zgomot incredibil
când eu vreau ca toate maşinăriile
alea
să tacă
doar să tacă
dar ele nu se opresc ele îşi continuă
mişcările
în tot sistemul acesta
nedemn
cuţu-cuţu nani-nani ţaca-ţaca
pentru asta am urât pe loc bucureştiul
înainte ca el să se strecoare în mine
bucureşti
am putea să avem ceva în comun

dimineaţa toată lumea a dispărut
a dispărut şi culmea e că nici nu mai vroiam să apară
sunt nişte momente
nişte momente când liniştea poate fi salvatoare
iar unicul zgomot
este doar cel al respiraţiei tale

şi doar amprentele lor dispărute încearcă să-ţi intre sub piele
este aceeaşi istorie ca şi la începuturi
începuturi din care te trezeşti ca dintr-un coşmar
iar atunci te apuci să cauţi să inventezi forme de atingere
atingere plăcută
atingere oarbă

marea aşteptare aleargă cu chibritele arse
roagă pe cineva să i le aprindă
marea aşteptare era un gaz inflamabil
care s-a consumat într-o explozie

acolo în locul acela din care dispăruse
şi
aşteptatea
s-au scurs câteva sticle de lapte pe beton
betonul s-a ruginit

în acelaşi loc mi-am uitat zâmbetul
pe şoseaua agitată a bucureştiului

chipuri desfigurate de orice fel de expresivitate
se uitau la mine cu reticenţă
ochii umezi în care îţi poţi vedea reflecţia
şi-au blocat privirea între un perete şi tavan

eram de o culoare din ce în ce mai transparentă
corpul meu înnodat în cuvinte sau invers
nici nu mai ştiu
corpul meu a început să-şi amintească mişcările
mişcările primitive
şi eram a naibii mândră de mine
ştiam
că moartea e minunată

bucureşti! mai lasă-mă şi pe mine
să-ţi trăiesc dizgraţia
tu, stradă frumoasă, voi blocuri frumoase
vreau azi să mă culc mai devreme
să dorm pe oieptul tău
să dorm şi să te visez
îţi promit
că dacă dimineaţa o să vreau să mă trezesc
o să mă întorc pe partea cealaltă