fabulă în versuri

imaginea utilizatorului Ioan Bistriteanul

mărţişor

reguli de folosire

niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,

imaginea utilizatorului Ioan Bistriteanul

Ca la o ciorbă de legume pe graniţa şoşelei de 7 m. lăţime

amintiri

un singur sat în memorie
bunicii în bucătăria din spate
aveau o casă cu două camere hol mare şi cămară
mirosul de curat şi cîrnaţi afumaţi.
pe atunci visam să am şi eu un hol mare cu două fotolii şi masă
la bloc abia de te puteai întoarce
şi bunicii stăteau în bucătăria de vară.
era o alee betonată apoi veceul pînă la care făceai cîţiva paşi
mă speriau viermii ce se urcau fără ţintă.

imaginea utilizatorului bobadil

lordul banal

pentru bunul meu prieten

nimeni nu bănuia
într-o noapte de iarnă
avea să se nască
lordul banal

el era condamnat să viețuiască
într-un canal plin
cu tot felul de trucuri de supraviețuire
cum ar fi dacă pășești în el noaptea
și vrei să apuci ziua de mâine
să te-arunci pe spate dintr-o dată
ca norica nicolai

imaginea utilizatorului a.a.a.

Povestea filosofului deconstructiv

- partea I -

A fost odat’ un om ciumeg, cu două
perechi de neuroni (de struţ sau crap),
dar ce noroc (vă jur pe roşu vouă)
când moaşa l-a scăpat, gentil, în cap;

căci scris era, pe buza lumii sterpe,
să fie cool, şi plus de asta, el
s-a tras din push-up-ul lui Euterpe
şi din saliva lui Aristotel.

Şi laser frate! a crescut în bilă
cât alţii-n brand, peltic, condescendent,
cu intelect din lapte de acvilă,
axiomatic, ras, şi-omnipotent.

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 209

CCLXXXIV

Ne-am încheiat războiul cu scrâşnetu-i şi trânta
Ca o îmbrăţişare în care-aş fi murit,
Iar azi, în miez de pace, e frig şi pe pământ a
Căzut din mine fierul iubirii ruginit.
În fiecare rană – de-acum o cicatrice ! –
Se-ascunde-o amintire, iubitul meu duşman,
Mi-a evadat durerea din trup şi sunt ferice,
Dar într-o zi de doru-i descresc cât într-un an.

Pagini

Subscribe to fabulă în versuri