La mine-acasă curg râuri de păsări bilingve
Și oalele pământului fierb bobi de lumină.
Orașul de balustru se încheagă între stele
Și degetele mele poartă inele de aur mov.
La moartea fetei aruncate de pe bloc noaptea
Am plătit lăutarilor pentru cântecul de groapă.
Preotul nu a cerut decât câteva stele de pe cer,
Iar dimineața am urinat toate cozile cometelor.
La gura gropii în care se afundă lumea
Am adunat toate ramurile putrede ale pădurii.
Se amestecau basme, poteci și frunze uscate
În direcția în care mergeau îngerii cu tramvaiul.
La prima stație hotărât m-am coborât cu mine.
Se părea că sunt pe autostradă, fiindcă petalele
Făceau trafic de insistență iluzorie și obediență
În același timp rebel cu clipele mele de somn.
La urma urmei plopii cădeau de putreziciune.
Le segmentam vasele de adrenalină în coardă.
Vioare din izmă creață și parfum de lirism
Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit.
La aceeași răscruce dădeam tonul începutului.
Se cutremura când toiagul se ridica în amurg
Tot orizontul sub care ochiul privea insistent
Deși cădeau stropi de rouă ca stropi de sudură.
Comentarii
Sancho Panza -
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
Gebeleizis -
Poezia e interesantă, dar nu am înțeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "orașul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "orașul de stâlp". Nu prea reușesc să-mi imaginez așa ceva, poate mă ajută cineva să înțeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creață și parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Așadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creață și parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporași din izmă creață și parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporași de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca și cum aș spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor la înțelegerea sensului în limba română a acestor texte.
lucian -
mulțumesc Sancho atât pentru peniță cât și pentru că poemul meu te încântă și o spui atât de... deschis. mircea.
lucian -
Gebeleizis, modul în care analizezi poemul, adică cu DEX-ul în mână, îmi pare a fi nu numai unul ce se vrea mai ales academic, cât al unui cititor care citește poezie fără a avea pic de imaginație. sensurile cuvintelor în limba română, sunt așa cum le definește Dex-ul, dar pentru mine au căpătat noi valențe, nu neapărat sensuri. dacă am folosit cuvântul balustru, am avut în gând să redau imaginea unui oraș plin de coloane, nu neapărat mici, dar din abundență. se pare că nu am reușit pe deplin. o să mă mai gândesc. vioerele, viorelele sunt flori, așa cum bine ai remarcat, care în imaginația mea, cresc în ramurile plopilor căzuți de putreziciune, din trupul cărora încă mai "rodesc" aceste viorele. mulțumesc, oricum, pentru comentariu. la bună recitire! mircea.
Gebeleizis -
Legat de lipsa de imaginație, cred că propriile mele creații pot răspunde la această afirmație. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu orașul de stâlp nici cu viorile-toporașii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înțelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicționar la sfârșit?
Sancho Panza -
Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
Gebeleizis -
Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
lucian -
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
Gebeleizis -
Asta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
lucian -
Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.