Probabil că veți zâmbi citind acest titlu,
iată domnule încă o exaltată,
ori o pseudopoetă care nu știe că îngerul
a fost stors de tot mirul din el
de către Nichita Stănescu etcaetera,
fata asta n-o fi aflat că noi avem altceva de făcut,
lucruri cu mult mai importante,
cum ar fi
…
(aici cititorul va întinde extatic mâna spre telefonul mobil
și va răspunde cu vocea aceea specifică,
de care se sperie întotdeauna copilăria)
și-apoi chiar dacă ar exista
cine are timp să-i aștepte,
când noi gonim deșănțat pe șoselele republicii
în mașinile noastre cu schimbător de viteză
automat,
or, se știe cât de încet se mișcă îngerii
prin cerul îmbâcsit de informații esențiale,
cu aripile lor atât de subțiri
atât de subțiri
încât devin
invizibile

dar îngerii există, spun eu, răsucind o pană
între degete,
unul mi-a cântat la chitară și lumina
își lipise fruntea de geam, ascultând,
un înger-copil mi-a desenat portretul
și de atunci oglinzile nu mă mai recunosc,
un înger-femeie m-a cuprins în brațe la plecare
și mi-a pus în privire fântâni
asemănătoare cu inima păsărilor,
probabil or să-mi crească și mie aripi, curând,
să pot zbura
spre cuibul meu de adevăruri
de necrezut.