nici nu mai știu cum am ajuns aici
deși e poate toamnă doamnă
atîtea cuvinte spuse apoi renegate

nu mai este parfum în clepsidră
untdelemn nu mai e în pumnul de lut
nu mai este lapte în scocul din ceruri
pînă la marginea lumii nu mai e mult

parcă am fi doi îndrăgostiți
twenty one forever tîmpiți yeah forever tîmpiți
atîtea războaie mînjite pe hărți atîta furie
sublime-acuzații

s-au oprit răpuși elefanții
cu fețele lor risipite în nori
am uitat și rime și ritmuri și rații
e goală placenta părăsită de sori

îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea
îmi place să mă scoți din sărite
îmi place să mor

ne-am strigat morții să iasă
să ne-arate o cale o poartă un semn
au tăcut telurice nații
în același atavic blestem

atîta timp irosit în armistiții de ceară
cînd noi sîntem aceiași
incendiul cuibărit în lemnul de om