Când privesc chipul tău nu pot crede
Cât de mult ai îmbătrânit!

Pletele îți sunt vineții. Rădăcini
Fluturând prin ochi alabaștri.

Te-ai plecat către apus. Ultim soare.
Luna îți trecuse mult peste tâmple.

Peste câmpii, în culori imaginare,
Alergau mereu dropii purtând
În cioc umbra ta.

Chipul tău... Corabie eșuată în timp
Pentru care arhangheli am pus,
Turmă de ochi pământești,
Să îl zugrăvească.