am mers o bucată de drum împreună
eu pe jos, el în căruță
îmi erau grele poverile, dar strângeam din dinți și mergeam mai departe
cum e să cari așa un maldăr după tine, l-am întrebat
curioasă să aflu ce ascunde sub coviltir
n-am mai nimic, niște nimicuri de-ale mele, mi-a zis
dar că nu-i prisosesc
fiindcă obișnuiește să facă din când în când un cult
îmi vorbea întruna despre libertate
că este un om liber în cuget, deschis la orice drum
i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă
și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea
la un moment dat am făcut schimb de locuri
în timp ce mă suiam în căruță
el s-a speriat cât de mari și grele îmi erau visele în spate
ai mâini atât de mici și totuși, atât de puternice sunt
atunci, cu o coadă de ochi am rămas siderată
cum purta în căruță drumuri de toate felurile
multe dintre ele duceau la femei
dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să
oprească și să se întoarcă la căruța lui unde
își face din când în când, cultul personalității
și culmea, că părea așa de liber