Mie mi se pare poetic stomacul acela de balaur tocmai pentru ca este generos in semnificatii... 1. pentru ca balaurii erau uneori hraniti cu fecioare ceea ce face din balaur un fel de devorator de pudoare, de senzualitate nemanifestata 2. pentru ca stomacul poate fi lesne inteles ca un athantor, varianta barbateasca a pantecului, un loc de transmutatie a elementelor vulgare si de separare a esentei de steril 3. pentru ca balaurul este prin natura sa o fiinta intermediara, impartita... zburator prin aer, sursa a elementului foc, cand este legat acest lucru se intampla in htonian, sub un munte, se hraneste cu fecioare dupa cum am spus, adica si elementul acvatic. Doar cateva chestiuni venite in graba care pot fi valorizate poetic in materia stomacului de balaur. Despre poezie... "aerul putred" este de mare efect si ma face sa ma gandesc la Cioran care scria ca in iubire suntem putrezi de noi insine, metafora fantastica a lipsei de ego... sintagma cu pricina ofera o deschidere buna spre ideea de baza a textului. Daca ar fi poezia mea as rescrie pentru o mai buna cursivitate... te transformi canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește blană si simti cum puricii fricii foșnesc ca o armată de bestii Sunt de acord cu haita de lupi ca sugestie primara a sexualitatii si cu mirosul de barbat care pentru o femeie reprezinta o trimitere evidenta spre protectie, spre tata. As termina strofa cu "o întâmplare unde să intri pe brânci", sugestie foarte buna a ingramadirii in sine, a ingustarii orizontului, a lipsei dorintelor. "ori cauti un om o privire de om o tăcere de om"... aici e cam patetic. "cătușe pe glezne într-un ochi prin care te-ai scurs ca o poveste citită în tren râcâi flămând te găsești ești gol și uscat ca o piele de șarpe"... partea aceasta este reusita insa fragmentul care o precede e cam neclar si are mult balast. Cu finalul... hmmm... eu zic sa-l urci pe Dumnezeu in tren :)